Apa este singura resursă fără de care nicio societate nu poate exista. Nu poate fi înlocuită. Nu poate fi negociată. Nu poate fi ignorată. Cu toate acestea, de fiecare dată când apare o lege care îi schimbă regimul, dezbaterea publică se transformă într-un război al sloganurilor.

Unii vorbesc despre modernizare. Alții despre privatizare. Unii invocă obligațiile europene. Alții avertizează că statul renunță la controlul asupra uneia dintre cele mai importante resurse strategice.

Dar ce spune, de fapt, legea?

Cine câștigă? Cine pierde? Ce se schimbă pentru administrațiile locale, pentru agricultori, pentru companii și, în cele din urmă, pentru fiecare cetățean care deschide robinetul în fiecare dimineață?

În această analiză vom lăsa deoparte propaganda, etichetele și reacțiile emoționale. Vom citi legea. Vom analiza argumentele susținătorilor și criticilor. Vom compara prevederile cu legislația europeană și vom încerca să răspundem unei întrebări esențiale:

Protejează această lege interesul public sau redefinește modul în care este administrată una dintre cele mai importante resurse ale României?

Pentru că atunci când este vorba despre apă, nu discutăm doar despre o resursă naturală. Discutăm despre economie, agricultură, securitate, sănătate și despre viitorul fiecărei comunități.

Apa nu este doar un bun de consum. Este fundamentul unei națiuni.

În curând, pe Excesiv.