Să pretinzi valori, integritate sau autoritate — atâta timp cât diploma care te recomandă poate fi cumpărată sau obținută cu ușurință — devine, într-un stat care se vrea democratic, nu doar o rușine, ci o amenințare la adresa credibilității întregului sistem public. Cazurile prin care trec în prezent figuri cunoscute din politică — cu referiri la instituții de învățământ cu reputație serios pusă sub semnul întrebării — redevin un semnal de alarmă: nu vorbim de excepții, ci de un pattern.

Una dintre instituțiile care merită mereu readuse în discuție este Universitatea Bioterra. Din anul 2000, aceasta a fost implicată într-un scandal major legat de emiterea de diplome și certificate tipizate de MEN, fără să aibă autorizarea necesară pentru asta. Mediafax Filiale fictive la Constanța, Arad sau Slobozia, „fabrici de diplome” care lucrau la comenzi — toate au fost documentate atunci, iar autorizația universității a fost retrasă. Gândul

La câțiva ani după ce fusese reintegrată formal în sistemul educational, Bioterra a revenit în atenția publică, de data aceasta pentru acuzații grave de corupție: profesori care ar fi acordat note pentru bani sau chiar eliberat diplome fără ca studenții să susțină examene. Știrile ProTV Perchezițiile, audierile, dosarele penale — toate au ilustrat că diplomele puteau fi, practic, cumpărate între 1.000 și 3.000 de euro, după cum arătau investigațiile. Revista 22

Și totuși — chiar așa — unele dintre diplome obtinute la Biotera au continuat să stea cumințele în CV-urile politicienilor. Documente care traversează ani, transformându-se în argumente de legitimitate, autoritate, competență. Ce spune asta despre țara în care un titlu poate fi obținut cu bani, dar când este vorba de funcții publice, e considerat valid?

Cazul recent al unui ministru care invocă studii la o instituție cu un trecut cel putin discutabil scoate în evidență o problemă structurala: normele și standardele devin relative când interesul politic e mai presus de merit. Iar electoratul, mereu așteptat să decidă pe baza diplomei, se trezește chemat să aibă încredere în oameni care — la origini — au beneficiat de un „custom deal”.

Ce înseamnă asta pentru democrație? Înseamnă că deciziile publice, portofoliile, legile — toate ar putea fi gestionate de oameni a căror „formare” nu are garanții reale. Oamenii care fac legi, bugete, politici — substituind, într-un fel, rolul real al educației.

Când instituțiile de învățământ permit astfel de derapaje – emit diplome fără legitimitate, acceptă plăți pentru note sau licențe, transformă cultura academică în marfă –, răspunderea nu este doar morală, ci publică. Și societatea are datoria să ceară sancțiuni, transparență, dar mai ales reforma reală a sistemului.

Până atunci, fiecare CV valabil, care a trecut prin porți strâmbe, rămâne o rană deschisă — nu doar pentru cei nemernici, ci pentru toți cei care cred că meritul contează. Și, fără merit real, democrația pierde.