Guvernul României, în frunte cu Ministerul Finanțelor, se pregătește să le servească românilor o nouă rețetă de austeritate. În numele reducerii deficitului bugetar – ajuns la un nivel alarmant – se vorbește tot mai apăsat despre tăieri, plafonări și înghețări. Din nou, cetățenii sunt cei chemați să suporte costul unui dezastru pe care nu ei l-au creat.

Esența discursului public este simplă: dacă instituțiile statului nu reduc cheltuielile „cum trebuie”, se vor lua măsuri mai dure. Desigur, nicio vorbă despre greșelile administrației, despre incompetență sau despre miliardele risipite cu seninătate în ultimii ani.

Deficitul a fost creat la vârf. Acum îl plătim noi.

Criza bugetară actuală nu este rezultatul unui cataclism natural. Este o consecință directă a deciziilor politice greșite și a risipei generalizate. Ani de guvernare PSD-PNL-UDMR au dus la o hemoragie bugetară constantă.

Românii nu au uitat cum, în pandemie, au fost achiziționate zeci de milioane de doze de vaccinuri care au fost în cele din urmă aruncate, cu pierderi de ordinul miliardelor. Niciun responsabil nu a fost tras la răspundere. Nu au uitat nici despre echipamentele medicale neutilizabile, despre contracte dubioase cu firme de casă, despre spitale mobile care au rămas nefolosite sau despre platforme informatice achitate integral și neterminate.

În paralel, guvernul a turnat bani cu găleata în subvenții și ajutoare directe pentru firme din HORECA și alte sectoare favorizate, sub pretextul sprijinirii economiei. În realitate, o parte considerabilă din acești bani nu s-au reflectat în menținerea locurilor de muncă, în investiții sau în creștere economică durabilă, ci în profituri nete pentru companii apropiate politic.

Antreprenorii – protejați. Cetățenii – pedepsiți.

În mod paradoxal, în timp ce se vorbește despre echilibru bugetar, guvernul refuză să ia în calcul orice formă de taxare mai consistentă pentru marile companii, continuând să le protejeze interesele. Firmele mari, retailerii, giganții din energie și construcții beneficiază în continuare de scutiri și facilități fiscale generoase, în timp ce presiunea fiscală este din ce în ce mai mare pe umerii angajaților, pensionarilor și micilor contribuabili.

Prin această strategie, guvernul dă semnalul clar că nu vrea să deranjeze capitalul, dar nu are nicio reținere în a afecta veniturile populației, investițiile în sănătate, educație sau administrație locală.

Evitarea unei reforme fiscale echitabile este, în realitate, o perpetuare a privilegiilor economice pentru un grup restrâns, în timp ce restul societății este invitat să „strângă cureaua” pentru a acoperi găurile bugetare.

Românii sunt amenințați acum că, dacă nu se taie cheltuieli suficiente, urmează alte măsuri – poate mai dureroase. Este aceeași logică toxică: corupția se iartă, risipa se ascunde, iar nota de plată se împarte între cei care nu au nicio vină.

Soluțiile reale – cum ar fi recuperarea prejudiciilor, restructurarea aparatului bugetar supradimensionat, digitalizarea achizițiilor publice și impozitarea marilor averi sau a profiturilor speculative – nu sunt luate în calcul. De ce? Pentru că ar afecta exact acele grupuri care susțin politic și financiar actuala clasă politică.

Adevărul este dureros, dar simplu: România are un stat obez și clientelar, care a consumat mai mult decât a produs, și care acum cere poporului să acopere deficitul. Este o formulă profund nedreaptă, dar politicienii mizează pe amnezia colectivă și pe lipsa de reacție a unei societăți obosite.

Acest model trebuie să înceteze. România are nevoie de o reformă reală, de o justiție financiară și de o guvernare responsabilă, care să taie de unde s-a risipit, nu de la cei care abia mai supraviețuiesc.

Până atunci, „foarfeca” cu care sunt amenințate serviciile publice ar trebui întoarsă către propriile excese guvernamentale. Căci austeritatea impusă celor mulți pentru greșelile celor puțini nu este reformă. Este complicitate.